ILIE
COJOCARU

“În contextul condițiilor istorice , I. Cojocaru, ca și majoritatea artiștilor noștri, a pornit de la tradițiile picturii secolului XX, considerată în Occident ca fiind mai curînd o pictură “concretă”, și nu una realistă. Evoluția sa spre pictura modernă a durat ceva mai mult de un deceniu, căci sintezele la care avea să ajungă artistul la începutul anilor ‘90 corespundeau întocmai exigențelor acestei picturi. Ilie Cojocaru, pornind de la dragostea față de spectacolul naturii, de la unele tradiții ale picturii românești, într-o perioadă pe care am putea să o calificăm drept postavangardistă, alături de un M. Țăruș sau A. Sârbu, prin creațiile sale din ultimile două decenii ne prezintă o variantă a modernismului contemporan de factură abstractă, ancorat între instinctiv si rațional, prezent, trecut și – de ce nu? – poate chiar și viitor.”

Gheorghe Mardare, doctor în studiul artelor
Hanovra, Martie 2006